Anual, în Romania, aproximativ 8.000 de femei diagnosticate cu cancer la sân suferă o mastectomie. Impactul psihologic al unei astfel de intervenții asupra pacientei este echivalent cu cel produs de decesul unei rude de gradul I, apreciază specialiștii. Din această perspectivă, reconstrucția mamară după mastectomie este procedeul esențial pentru ca pacienta să își recapete nu numai integritatea fizică, ci și încrederea că a depășit experiența răvășitoare a bolii și că viața ei își reia cursul obișnuit.
Sub 2,5% din pacientele cu mastectomie apelează la reconstrucție mamară, în România
Potrivit datelor furnizate de CNAS, prin Subprogramul de reconstrucție mamară după afecțiuni oncologice prin endoprotezare, derulat din iulie 2014, numărul de paciente care au beneficiat de implanturi după mastectomie a variat de la un an la altul. În a doua jumătate a lui 2014, 124 paciente au beneficiat de această intervenție, 210 în 2015, 176 în 2016 și probabil până în 200 de paciente în 2017 (103 in primul semestru). Raportat la numărul total de mastectomii realizate, aceste cifre arată că mai puțin de 2,5% din paciente au beneficiat de reconstrucție. Îndeplinesc criteriile de eligibilitate pentru a fi incluse în acest program pacientele care figurează în listele de asigurați ale CNAS și care, în cadrul evaluării oncologice de etapă, au o indicaţie explicită de reconstrucţie mamară, imediată sau secundară. Această evaluare este făcută de medicul oncolog curant și este absolut necesară pentru începerea operației de reconstrucție de către chirurgul plastician. Nu pot beneficia de reconstrucția gratuită a sânului prin Subprogramul derulat de CNAS pacientele cu un protocol terapeutic oncologic ce nu permite efectuarea tratamentului reconstructiv și cele cu afecţiuni sistemice severe, care în urma evaluărilor interdisciplinare contraindică intervenţia sau anestezia generală.
”O comparație cu alte state ar fi lămuritoare pentru a aprecia unde se situează România în ceea ce privește frecvența operațiilor de reconstrucție de sân: în Statele Unite și în alte țări ale Uniunii Europene, 50% din pacientele cu mastectomie beneficiază de reconstrucție”, explică dr. Dragoș Zamfirescu, medic primar în chirurgie plastică, estetică şi microchirurgie reconstructivă la Clinica Zetta. ”În Statele Unite, țară cu un sistem medical foarte liberal, funcționează din 2015 o lege prin care, în momentul diagnosticării cancerului de sân, pacienta trebuie sa beneficieze obligatoriu și de un consult de chirurgie plastică, în timpul căruia să îi fie explicate opțiunile pentru reconstrucția sânului, astfel încât să poată să opteze în cunoștință de cauză pentru a face reconstrucția sau nu. Acest lucru a permis ca, în numai 2 ani, în SUA să crească numărul de reconstrucții de la 30% la 50%”, completează medicul.
Prima dintre cauzele pentru care, în țara noastră, numărul operațiilor de reconstrucție este atât de redus este lipsa de informare a pacientelor cu privire la posibilitatea refacerii sânului după mastectomie. ”În România, în cele mai multe cazuri, pacientele ajung să fie diagnosticate în stadii tardive pentru că nu au obișnuința de a-și face controale regulate la medic și ecografiile de sân. Eforturile noastre, medici și instituții publice abilitate, nu sunt încă suficiente pentru a determina femeile din Romania să conștientizeze mai bine importanța unui diagnostic precoce. Pe de altă parte, atunci când se stabilește diagnosticul, nu există încă practica de a informa pacienta asupra tuturor procedurilor pe care le are la dispoziție pentru a-și recăpăta starea de sănătate și a se bucura de o calitate cât mai bună a vieții, după operația de mastectomie”, explică dr. Zamfirescu.
În al doilea rând, teama de recidivă îi determină pe mulți medici să ezite în a recomanda pacientelor realizarea unei reconstrucții de sân. ”Studiile medicale realizate recent arată că, în cazurile corect selectate, durata de supraviețuire și rata de recidivă locală nu este nicidecum mai mică decât la pacientele care nu își fac reconstrucție de sân. Procedura este foarte sigură din punct de vedere oncologic, subliniez încă odată – pe cazurile selectate în mod corespunzător. Pe de altă parte, indiscutabil crește calitatea vieții pacientei, iar impactul psihologic este semnificativ. Femeile care aleg să își refacă sânul se simt mai încrezătoare, sunt mai preocupate să își facă toate controalele și investigațiile recomandate, sunt mult mai interesate să își mențină calitatea bună a vieții redobândită în urma intervenției de reconstrucție. Or, această atitudine pozitivă devine o armă redutabilă în lupta cu boala”, spune medicul.
Momentul potrivit pentru reconstrucția de sân
Specialiștii recomandă realizarea operației de reconstrucție odată cu mastectomia, pentru cazurile de cancer mamar depistate în stadii incipiente sau în cazul intervențiilor realizate în scop profilactic.
”Este nevoie de efortul unei echipe coerente de medici cu experiența lucrului împreună pentru a realiza, cu succes, o astfel de intervenție completă: oncologul, care să determine preoperator stadiul tumorii, chirurgul oncolog, care să stabilească un plan preoperator împreună cu chirurgul reconstructiv, încât reconstrucția să fie făcută în siguranță în primul timp, astfel încât pacienta, la trezirea din operație, să nu treacă prin trauma pierderii sânului”, explică medicul.
Dacă boala a fost diagnosticată într-un stadiu avansat, procesul de reconstrucție de sân presupune mai multe etape, finalizarea acesteia întinzând-se pe o perioadă mai lungă. În cazurile supuse radioterapiei, mulți oncologi recomandă începerea procedurilor de refacere a sânului într-un timp secundar.
”Când vorbim de radioterapie, de obicei se așteaptă minim 6 luni pentru a se proceda la o reconstrucție de sân. Radioterapia este inamicul numărul unu al reconstrucției de sân, mai ales cu implanturi. Acest lucru se întâmplă din cauza modificărilor pe care tratamentul le determină în anatomia celulelor, care nu mai pot să supraviețuiască în condițiile tensiunii impuse de necesitatea de a expanda pielea și țesuturile, pentru a pune implantul. Variantele folosite în aceste cazuri sunt expandarea ușoară, pentru a nu deteriora pielea agresată de tratament, injectări succesive de grăsime, apelarea la țesuturi proprii pentru a putea garanta o reconstrucție în siguranță. Or, toate acestea presupun anumite etape, intervenția de reconstrucție nu se mai face pe loc, ca în cazurile detectate incipient”, explică dr. Zamfirescu.
Operația de reconstrucție se recomandă, în condiții de siguranță oncologică, indiferent de vârsta pacientei. ”Am avut în clinica noastră și paciente cu vârste foarte tinere, sub 30 de ani, care au venit pentru refacerea sânului după mastectomie, dar și doamne de peste 60 de ani, cu mastectomii făcute cu 10 – 15 ani în urmă, care au dorit să apeleze la intervenția de refacere. Elementul cu cea mai mare importanță în acest proces este siguranța oncologică”, spune medicul.
Opțiuni disponibile
Reconstrucția mamară cu transfer liber de țesuturi proprii presupune recoltarea unui fragment de țesut (lambou) de la nivelul abdomenului, împreuna cu vasele de sânge aferente, mutarea acestui lambou la nivelul sânului ce se dorește reconstruit și repararea microchirurgicală a vaselor de sânge. Intervenția oferă pacientei mai multe beneficii: consistența sânului reconstruit este similară cu sânul natural, aspectul estetic se ameliorează, iar țesuturile devin mai moi odată cu trecerea timpului. Efectele sunt cu atât mai benefice cu cât țesuturile au fost iradiate. Opțiunea alternativă este folosirea implanturilor mamare, exact așa cum se procedează la operațiile în scop pur estetic.
”Pentru operațiile de reconstrucție se folosesc aceleași tipuri de implant ca și în intervențiile estetice. La pacientele cu reconstrucție este nevoie de o etapă premergătoare, cea de expandare a țesuturilor. Decizia de a face reconstrucție cu implant sau cu țesuturi proprii se ia împreună, de către medic și pacientă, după ce aceasta a fost corect și complet informată cu privire la beneficiile, dezavantajele și riscurile fiecăreia dintre variantele posibile. Nu există o soluție universal corectă”, arată dr. Zamfirescu.
Cele două proceduri diferă atât ca durată și grad de dificultate, cât și ca rezultate și beneficii pe termen lung. Astfel, reconstrucția cu implant este o operație ușoară, de scurtă durată, iar recuperarea e mai facilă. Pe de altă parte, aspectul sânului se poate deteriora în timp și pot fi necesare alte intervenții ulterioare de corectare. Intervențiile cu țesut propriu sunt mai dificile, durează mai mult, iar perioada de recuperare este mai lungă decât în cazul implanturilor. Pe de altă parte, rezultatele estetice în timp sunt mai bune și controalele la doctor din ce în ce mai rare. Sânul se lasă, se mărește sau se micșorează odată cu variațiile de greutate ale pacientei, cicatricile se ameliorează și senzația la atingere se îmbunătățește odată cu trecerea timpului.
”În clinicile care au chirurgi specializați în microchirurgie proporția intervențiilor realizate cu implant și cu țesuturi proprii ajunge să fie aceeași, chiar dacă vorbim despre operații cu grad de dificultate diferit. Este important, ca medic, să poți personaliza opțiunile în funcție de pacientă. Cunoscând toate metodele reconstructive, este mult mai ușor să alegi ce e mai bine pentru pacientă, luând în calcul și dorința ei, evident”, arată medicul.
În ceea ce privește conduita port-operatorie, specialiștii insistă asupra importanței de a urmări în mod constant evoluția sânului reconstruit și de a face toate investigațiile recomandate.
”Pacientele sunt sfătuite să își verifice sânul refăcut, să urmărească orice modificare de formă, consistență, de aspect și să continue să își facă acele controale oncologice, esențiale pentru menținerea stării de sănătate”, spune dr. Zamfirescu.