Ce este tunelul carpian
Tunelul carpian este un pasaj anatomic cu structură îngustă, situat între încheietura mâinii și palmă, delimitat de oasele carpiene dispuse în arcadă și de ligamentul carpian. Prin acest canal trec tendoanele unor mușchi și nervul median, ce inervează primele patru degete (mare, arătător, mijlociu și parțial, inelar) și coordonează contracția unor mușchi ai palmei.
Ce este sindromul de tunel carpian
Sindromul de tunel carpian este o sursă comună de disconfort la nivelul mâinii, care apare mai frecvent la femei decât la bărbați, atunci când țesuturile înconjurătoare pun presiune asupra nervului median. Suferința acestui sindrom poate fi determinată de inflamația tendoanelor învecinate sau a articulației pumnului și de formațiuni diverse (lipoame, chisturi sinoviale, neurofibroame etc.). Sindromul de tunel carpian reprezintă una dintre cele mai frecvente neuropatii periferice, apărând de sine stătător sau secundar unei patologii – după fracturi epifizare de radius, luxații ale oaselor carpiene, în cadrul bolilor tiroidiene, insuficienței renale cronice, tabagismului, tezaurismozelor – Diabet, Boala Wilson, Boala amiloidă precum și secundar traumatismului direct.
Factori care contribuie la dezvoltarea sindromului de tunel carpian
- Ereditatea – disproporția între diametrul canalului osteofibros și cel al tendoanelor care trec prin acesta
- Suprasolicitarea mâinii (sportivi de performanță, utilizare intensivă de computere)
- Modificările hormonale legate de sarcină
- Înaintarea în vârstă
- Diabetul zaharat, poliartrita reumatoidă, dezechilibrele hormonale tiroidiene
- Alcoolismul
- Insuficiența renală cronică
- Amiloidoza
Simptome ale sindromului de tunel carpian
Acestea pot apărea oricând. Durerile nocturne sunt frecvente, mulți pacienți dorm cu mâna în flexie pe antebraț și se trezesc din somn descriind anumite gesturi ce calmează durerea. De asemenea, simptomele sindromului de tunel carpian pot fi generate de anumite manevre/teste. În timpul zilei, acestea pot apărea des atunci când pacientul strânge în mână un obiect (telefon, pix, carte etc), când efectuează treburi casnice (spălat vase, grădinărit) sau când ține volanul mașinii ori ghidonul bicicletei. Mobilizarea încheieturii mâinii sau strechingul rapid ajută adesea la scăderea în intensitate a simptomelor. Mai jos sunt enumerate o serie de simptome pe care le poate resimți pacientul cu sdr, tunel carpian:
- amorțeli, furnicături și dureri în mână;
- dureri ce iradiază în antebraț, braț sau chiar în umăr de-a lungul întregului membru superior de jos în sus;
- diminuarea forței de apucare între degetul mare (police) și arătător (index);
- senzație de șoc electric în degetul mare (police), arătător (index) și degetul mijlociu;
- dispariția sensibiliății la primele trei degete, pierderea musculaturii policelui – în stadiu avansat.
Sarcina reprezintă o situație specială. În timpul sarcinii, viitoarea mămică poate trăi și neplăcuta senzație a mâinilor amorțite dureroase, însă vestea bună este că disconfortul va dispărea, de obicei, după naștere.
Cum se pune diagnosticul de sindrom de tunel carpian
Medicul Zetta va discuta cu pacientul despre simptome și despre istoricul său medical. Se va examina mâna și se vor efectua o serie de teste fizice. Dacă apar neclarități, medicul poate recomanda efectuarea unei ecografii de părți moi sau a unei investigații neurofiziologice – electromiografie sau studiu de conducere nervoasă. Testarea electrică a funcției nervului median sau o rezonanță magnetică (RMN) se fac în mod excepțional pentru a ajuta la confirmarea diagnosticului.
Tratamente sindrom de tunel carpian
Tratamentul conservator
Sindromul de tunel carpian se va agrava progresiv fără tratament. În cazul în care există un diagnostic și un tratament precoce, sindromul de tunel carpian poate fi tratat eficient doar în stadiile incipiente.
Tratamentul conservator pentru sindrom de tunel carpian constă în purtarea unor orteze care imobilizează încheietura în poziție funcţională, injectarea unor substanţe cu rol antiinflamator (corticosteroizi), fiziokinetoterapie. El nu elimină compresia, ci ameliorează simptomele, având doar efect temporar. O orteză sau o atelă purtată pe timp de noapte previne iritarea nervului median care are loc atunci când încheieturile sunt îndoite în timpul somnului.
Tratamentul chirurgical
Chirurgia de tunel carpian se face cu internare de zi la Spitalul Zetta, sub anestezie locală sau regională. Se efectuează o incizie în palmă și se realizează prin tehnici chirurgicale o secționare a structurii fibroase a ligamentului carpian transvers și mărirea în felul acesta a calibrului canalului. Practic, se relaxează presiunea asupra nervului median. În urmă rămâne o cicatrice aproape invizibilă.
Ce se întâmplă după operația de sindrom de tunel carpian
Menținerea ridicată a membrului operat și purtarea unei contenții elastice sunt obligatorii. În medie nervul median își revine într-un interval cuprins între două săptămâni și două luni. Este necesar un program de recuperare prin exerciții de fiziokinetoterapie. Mișcarea degetelor începe imediat după intervenție, cu încărcare progresivă. Activitățile obișnuite se reiau după trei săptămâni. Activități de forță se pot efectua doar după două luni. În cazul sindromulului tunelului carpian, dispariția completă a simptomatologiei durează circa 2-3 luni după operație, în funcție de severitatea inițială a simptomelor și afectării nervoase.
Vă invităm să programați o consultație la un un medic specialist din cadrul Clinicii Zetta pentru a afla dacă operația de decompresie a tunelului carpian este soluția potrivită și în cazul dumneavoastră!
