Operația de înlocuire a unui os necrozat al mâinii cu o proteză de ultimă generație a fost o premieră pentru românia, iar dr. Daniel vîlcioiu, medic chirurg ortopedie șl traumatologie, supraspecializat în chirurgia mâinii șl a pumnului, a condus echipa operațională. Aparține noii generații de chirurgi șl este unul dintre puținii specialiști din țara noastră care au ales să performeze aici șl nu peste granițe. Despre pasiune, performanță, viziune șl angajament…
Chirurgia mâinii și a pumnului – de unde pasiunea pentru medicină?
Consider că, orice meserie ți-ai alege, este esențial să existe pasiune. în medicină vorbim tot mai mult despre rezultate și tot mai puțin despre pasiune, în ceea ce mă privește, de mic copil am avut aspirații în medicină, acestea fiind sădite, probabil, de faptul că mama mea este medic. Astfel, visurile și dorințele copilăriei mele au prins aripi cumva natural. Am urmat Facultatea de Medicină, apoi am dat rezidențiatul și m-am dezvoltat constant în ceea ce am ales să practic și să fiu pentru pacienții mei. Astăzi, grație pasiunii și muncii făcute din și cu pasiune, chiar fac o diferență în calitatea serviciilor medicale pe care le ofer
Cum și de ce ați ales această supraspedalizare – chirurgia mâinii?
întotdeauna am încercat să găsesc un sens în tot ceea ce fac și de multe ori am simțit că anumite lucruri m-au ales pe mine. A fost clar pentru mine că medicina este prima și ultima pasiune, însă doar în ultimii ani de rezidențiat mi-am descoperit vocația. Aici vorbesc despre supraspecializarea în chirurgia mâinii. Am crezut în supraspecializarea într-un anumit domeniu, exact cum se întâmplă în toate țările care au la bază un sistem medical performant, sănătos. Am căutat și am găsit inspirație și susținere în medicii excepționali pe lângă care am avut șansa să stau atât în țară, cât și în străinătate. Cert este că ceea ce m-a atras indubitabil a fost chirurgia mâinii, domeniu în care mi-am propus să performez și să fiu unul dintre cei mai buni medici.
Cât de greu este să tratați mâinile și unde operați în prezent?
Tratamentul necesită și aparatură sofisticată și asta face să fie mai greu. De la lupe microchirurgicale, miniaparate de radiologie sau ecografie, implanturi metalice de un milimetru sau grefe de os vascularizate, la o echipă bine antrenată, alcătuită din doctori, asistenți și fizioterapeuți. Greutatea tratamentului rine și din complexitatea anatomiei mâinii și dimensiunile foarte mici ale structurilor ei.
Ați colaborat și ați operat alături de cei mai renumiți chirurgi din întreaga lume, visul dumneavoastră fiind să înființați un departament specializat în problemele mâinii/pumnului și în România Vi l-ați împlinit?
Mi-am dorit înființarea unui departament al chirurgiei mâinii într-un spital de stat, dar acest lucru nu a fost posibil. Doresc performanță și excelență pentru pacienții mei, nu sunt dispus să fac niciun compromis în acest sens și de aceea am și părăsit sistemul medical public. Astfel, profesez doar în mediul privat, la clinica Zetta, iar o dată pe lună merg în Râmnicu Vâlcea, la clinica AFYA, pentru a fi de ajutor și pacienților mei din acea zonă a țării.
De ce ați ales să performați aid și nu peste hotare?
România are nevoie de medicină performantă, simt că aici este nevoie de mine. Chiar sunt fericit că pot face această meserie în țara mea, pentru ai mei compatrioți.
Care sunt cele mal mari provocări cu care un medic chirurg se confruntă azi în țara noastră?
Pentru mine, singurele veritabile provocări sunt de natură medicală, cazurile deosebite pe care aleg să le tratez. Pentru asta trebuie să mă organizez temeinic și să organizez echipa riguros. Doar așa putem aborda cu succes cazuri noi, cazuri mai delicate care, la prima vedere, par imposibile.
Cel mai dificil și spectaculos caz de care v-ați ocupat până în prezent?
Primesc des această întrebare și răspunsul este mereu același: nu există un caz pe care să îl pot clasifica în acest fel. Am avut pacienți căzuți de la 10Ι 2 metri sau pacienți cu afecțiuni dobândite, precum malformații rare, tumori sau necroze osoase, pe care i-am operat și care au avut apoi rezultate foarte bune.
Ce soluții modeme de tratament ne propuneți și ce putem accesa în România, ce tip de intervenții minim invazive și/sau noninvazive putem solicita înainte de a opta pentru intervențiile chirurgicale? Artroza mâinii, spre exemplu, cum o putem trata eficient, fără bisturiu?
Cred că o noutate aproape exclusivă pe care am adus-o în România este artroscopia mâinii și a pumnului, la nivelul ei maxim. Nivel prin care poți trata necroze de oase carpiene, fracturi articulare complexe, artroze și chisturi sinoviale. Minim invaziv înseamnă foarte puțin bisturiu, doar pentru incizii punctiforme de doi-trei milimetri, și foarte multă manualitate, mai exact dexteritate, răbdare și tehnologie bună. Artroza mâinii se poate trata fie prin desființarea articulației afectate, fie prin fuziunea oaselor implicate. Ambele, doar prin două mini- incizii, ce permit operațiile amintite și o recuperare rapidă și foarte ușoară.
Cine sunt și ce rol au avut mentorii care v-au marcat traiectoria ca medic chirurg?
în ordine cronologică, ar fi prof, dr loan Lascăr dr Dragoș Zamfirescu, dr Rohit Arora, dr Elias Volkmer dr Jaime Ruas și dr Francisco del Pinal. Primii doi, cei mai celebri din România în acest domeniu, m-au ghidat în timpul studenției și al primilor ani de rezidențiat. Am fost efectiv vrăjit de activitatea acestora la Spitalul de Urgență. Pe următorii i-am cunoscut în fazele de pre-specialist și tânăr specialist, atunci când hoinăream prin toată Europa pentru a participa la cursuri, a vizita spitale și a efectua stagii de câteva luni în cele mai renumite centre de chirurgie a mâinii. Fiecare mentor a contribuit la construirea și creșterea mea și a reprezentat câte o etapă din viață. Le mulțumesc tuturor pe această cale!
în ce măsură un medic bun se implică emoțional îh cazurile pe care le tratează?
Nu cred că ești un medic mai bun dacă te implici emoțional. Nu este o regulă. Am cunoscut medici extraordinari, care nu se implicau emoțional prea tare, așa cum am cunoscut și medici excepționali, care au și talentul, și capacitatea de a empatiza cu pacienții lor Mie îmi place să creez o relație apropiată cu pacienții, să simtă că mă pot întreba oricând orice. îmi doresc să se simtă în siguranță, că se pot baza pe mine atât timp cât au nevoie.
Cât contează teoria și cât practica pentru un act medical corect?
Aș spune că 50% fiecare, cel puțin în domeniul meu, permanent este necesar să studiem, să urmărim noile tehnici chirurgicale etc. îmi place să mă documentez foarte bine și să-mi pregătesc foarte temeinic intervențiile chirurgicale, mai ales cele deosebite.
Sistemul public vs. sistemul privat De ce există medici care operează în ambele sisteme? Ce oferă unul și nu are celălalt?
O perioadă am încercat să fiu și eu un medic care profesează atât în sistemul public, cât și în cel privat. Din păcate nu mi-am găsit locul. Am făcut acest lucru pentru că există și pacienți care nu își permit costurile unei intervenții chirurgicale din sistemul privat și doream să le pot oferi o alternativă fericită și acestora. Pe lângă faptul că nu există toate dotările necesare realizării tuturor tipurilor de intervenții pe care eu le efectuez, care sunt destul de rare – spre exemplu, artroscopie de pumn -, am găsit mai eficient să operez aceste cazuri pro bono cu ajutorul Asociației Zetta.
Oferiți operații pro bono celor nevoiași, în cadrul fundației caritabile. Despre ce este vorba, mai exact?
Asociația Zetta a fost înființată în anul 2017 și oferă, prin medicii săi, operații pro bono pentru pacienți care nu își permit costurile unor intervenții în sistemul privat, iar în domeniul public nu găsesc răspunsuri/soluții la problemele lor
Sunteți, categoric, un medic tânăr de top Suficient ca să vă simțiți un om împlinit? în ce măsură o carieră de succes îți aduce fericirea?
Nu cred că o carieră de succes îți poate aduce automat fericirea, dar cred că îți poate aduce împlinirea profesională și că participă la starea noastră de fericire. Atunci când meseria are în prim- plan sănătatea și fericirea oamenilor starea mea de fericire, atunci când reușesc să-mi îndeplinesc misiunea, este incomensurabilă.
Cum vă raportați la eșec?
Eșecul cred că afectează pe toți medicii și întotdeauna este luat în discuție cu pacientul. Am învățat să comunic atât profesional, cât și emoțional cu toți pacienții și să îi informez cu privire la riscuri. Toate complicațiile reprezintă o provocare pentru mine și mă stimulează să găsesc cea mai bună și rapidă soluție pentru a le rezolva. Din fericire nu am avut parte de un eșec cu adevărat, mai mult am avut parte de complicații ce au fost rezolvate cu succes într-un final. Majoritatea operațiilor efectuate la nivelul mâinii nu pun în pericol nici pierderea mâinii, nici pierderea vieții.
Cea mai mare parte a timpului o dedicați misiunii dumneavoastră de credință – medicina, cu tot arsenalul pe care-1 implică – operații, tratamente, gărzi, asistență universitară, studiu constant, participarea la conferințe și congrese naționale și internaționale etc. Ce faceți cu plăcere în puținul timp liber care vă rămâne, cum vă încărcați bateriile? Sunt un pasionat al muzicii rock, atât de pasionat, încât acasă mi-am amenajat propria sală de repetiții, îmi place să cânt la chitară și la tobe, ceea ce fac de fiecare dată când timpul liber îmi permite, dar și ca metodă antistres, de relaxare, după ce termin ziua grea în sala de operații.
Dacă printr-o minune s-ar eradica toate bolile de pe Pământ și ați rămâne fără obiectul muncii, către ce anume v-ați reprofila?
Greu de spus… Nu mă văd făcând altceva în afară de medicină. Și totuși, cel mai probabil aș alege drumul unei cariere în învățământ.
Sunteți genul de persoană perseverentă, care-și urmărește cu fervoare visurile. Unde vă vedeți peste zece ani?
Mă văd făcând același lucru – chirurgia mâinii, probabil la un nivel mult mai înalt, dacă ținem cont de cât de rapid avansează tehnica și tehnologia în domeniul medicinei. Sper ca până atunci să-mi împlinesc visul de a înființa primul spital din România dedicat exclusiv chirurgiei mâinii, care să conțină o echipă foarte bine pregătită, multidisciplinară, care să ofere pacienților inclusiv partea de recuperare postoperatorie și care să trateze multidisciplinary împreună cu chirurgia plastică, toate cazurile dificile, adică exact așa cum se întâmplă în prezent în marile centre de afară, din străinătate.
