Milioane de femei (dacă vi se pare că exagerez, priviți spre prospera industrie dedicată frumuseții) “se luptă zilnic cu vârsta; își construiesc adevărate ateliere de întreținere în care depun eforturi serioase să distrugă orice rid, orice semn cât de mic de bătrânețe, care în concepția lor le umbrește frumusețea și le fură tinerețea. Sunt atât de perseverente și de devotate acestei munci de Sisif, încât uită de orice altă preocupare. Nu mai au timp pentru nimic: pentru intelectul lor, pentru sufletul lor, pentru viața de zi cu zi. Devin un fel de roboți cu un target bine definit, care acționează ca un automat fie cu crema X, fie cu serul Y, fie cu masca Z. Totul făcut cu maximă grijă, într-un timp infinit de lung, iar obținerea unui rezultat cât de mic produce o satisfacție imensă și femeile cred astfel că sunt cu adevărat împlinite. Și o iau de la capăt, din nou și din nou, cu tratamente, creme, măscuțe, anticearcăn, antirid… până la epuizarea financiară sau până când nu mai pot să mai schimbe nimic.”
